| Giada, te plimbi sub cerul liber si gasesti din intamplare o samanta de mar. Iei aceasta samanta si o sadesti in pamantul sperantei din care a rasarit deja un firicel, .... Timpul trece, vine si prima vara, si prima toamna dar tu ramai alaturi de aceasta samanta care intre timp s-a transformat intr-o mica planta. Cu ajutorul soarelui, a apei, a pamantului dar si al tau samanta a devenit acum un copac mare plin de roade. Din aceste roade ale pomului pe care tu l-ai ingrijit, te hranesti tu acum si cresti mare. Prin increderea in pamantul sperantei prin iubirea voastra reciproca v-ati facut amandoi mari. Dar timpul trece si vantul incepe sa bata tot mai tare...Vantul este tot mai puternic si tu nu poti sa i te mai opui. Acum nu mai depinde de tine ce o sa se intample cu pomul. Fructele incep sa cada si tu nu mai poti sa te hranesti cu ele... Te asezi abatut langa el pe pamantul sperantei... |
Posted: 09:40, 3.02.2008 |
|
|